Auzim mereu (şi nu ne mai miram) despre copilării frustrate ce nasc luptători şi învingători: Edith Piaf şi Charlie Chaplin, ilustre exemple, au fost copii ai străzii. Şi-au depăşit uluitor condiţia, şi-au definit idealurile şi ne-au condus şi pe noi spre ele. Documentarul nostru vă povesteşte despre copii aflaţi în dificultate. E povestea unei familii care atinge standardele maximei excelenţe. Copii de la Casa Sfântul Iosif, din Odorheiul Secuiesc, uimesc prin talent şi sensibilitate.
Am pornit pe la amiază, cu gândul să mai prindem liturghia de seara, ori măcar ceva din armonia rugăciunii Rozarului. Însă vremea capricioasă ne-a întârziat paşii. Vântul bătea puternic dinspre munţii apropiaţi şi nici soarele n-avea stare, iţindu-se, prin nori, de după vârfuri. Privirile ni se regăseau aidoma: oare ce viaţă duc aceşti copii?
Ne gândeam la un conac spaţios, etajat, cocoţat pe vârf de deal, unde îngerii cerului s-ar fi simţit la ei acasă: de ce nu? cu binecuvântare de sus totul este cu putinţă. Am ajuns… şi ne-am trezit înconjuraţi de chipuri îngereşti: copiii şi măicuţele, îngrijitoarele lor.
Sora Emilia ne-a poftit înăuntru şi ne-a condus la sala de protocol, unde ajunseseră deja, cu daruri, prieteni mărinimoşi conduşi de doamna Marilena Leurzeanu… şi începe documentarea noastră: măicuţa Emilia ne vorbeşte despre cum sunt pregătiţi copiii pentru viaţă.
Rugăciunea este un semn de mulţumire. Zi de zi învăţăm cum să ne bucurăm, cum să fim fericiţi şi cum să reuşim în viaţă, spune Gheorghe Pop (nouă ani). Ne-am întâlnit pe hol: o mică minune blondă cu ochi albaştri, ce ne salută cu mare respect. N-au trecut nici două săptămâni de când a intrat în marea familie şi deja toţi copiii îi sunt prieteni. Intră timid în vorbă cu noi şi mai mult ghicim că marea lui bucurie sunt tainele jocurilor din sala de sport. La rugămintea noastră ne povesteşte despre programul de şcoală, despre măicuţe… Îl ascultăm atent. Îşi trece degetele prin păr, apoi îşi împreunează mâinile şi rosteşte un Tatăl Nostru ca un om mare.
Nu este singurul care visează să salveze vieţi. Cosmin Costinaş iubeşte matematica şi visează să ajungă profesor. Vrea să ajute copiii cu talent pentru matematici, care doresc să ajungă cineva. La ştiri vedem prea multe accidente, prea mulţi oameni mor de tineri. Asta mă doare foarte mult. E o lume a oamenilor pe care nu îi putem judeca, decât Dumnezeu. Unii însă au uitat să se roage. Din cauza suferintelor, ei şi-o curmă prin moduri care sunt împotriva spiritului, spune Cosmin.
Ziua începe cu rugăciunea din capelă. După mulţumirile adresate Maicii Domnului şi Fiului Isus urmează prima masă. Apoi fiecare se îndreaptă spre camera lui pentru a învăţa. Linişte totală şi la masă. Fiecare copil ştie să-şi vadă de farfuria lui, să se bucure că Măicuţa Sfântă are grijă de ei, că nu îi lasă fără hrana cea de toate zilele, aşa cum nu i-a lăsat niciodată. Mă gândeam că micuţii de aici sunt la fel ca florile de crin, mereu frumoase, albe şi pure, la fel ca păsările cerului, care deşi nu adună în hambare, au hrană. Oamenii cu suflet mare au fost mereu alături de ei. Apoi, în cameră fiecare are o curăţenie exemplară. Am rămas uimiţi, pentru că nici noi, oameni în toată firea, nu păstrăm aşa curăţenia. (Maximilian Menuţ)
Statisticile privind protecţia copiilor au arătat evoluţii pozitive în ultimii ani. Politica de
Plasament a acestor copii în familii continuă să fie încurajate. Totuşi, noile priorităţi
ale sistemului, anume prevenirea abandonului şi inserţia socială, necesită întărirea rolului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copiilor (ANPDC), plus o politică clară de integrare. Pentru mulţi imaginile şocante din orfelinatele din 1990 constituiau efigia eşecului sistemului comunist de protecţie socială. De atunci, soarta copiilor instituţionalizaţi a apărut periodic în rapoartele de presă despre România şi este cel mai greu test în privinţa atingerii standardelor Uniunii Europene.
Răspunzând acestei presiuni (mai degrabă internaţionale), Guvernul Român a făcut un efort considerabil pentru schimbarea sistemului de protecţie a copilului. Administraţia 1996-2000 a refăcut legislaţia privind adopţiile şi protecţia copilului. Sistemul este acum coordonat la nivel naţional de către ANPCA. Instituţiile destinate protecţiei copilului sunt sub autoritatea Direcţiilor Judeţene. Finanţarea este mixtă; o parte din bani provin de la ANPDC şi o parte de la administraţiile judeţene. Cea mai eficientă pârghie prin care ANPDC controlează furnizorii direcţi este controlul fondurilor alocate.
Aşezând în acest context lucrurile, precizăm că aşezîntul Sfântul Iosif nu primeşte nimic din partea statului, trebuind să se descurce prin mijloace proprii. Facturile ce trebuie onorate în timp util sunt de ordinul sutelor de milioane. Acestor fiinţe tecute prin toate greutăţile, Dumnezeu le întinde o mână de ajutor prin intermediul oamenilor cu suflet mare, care aduc copiilor îmbrăcăminte sau alimente. Loc cu adevărat sfinţit, Sfântul Iosif s-a dovedit o casă a miracolelor ce se petrec exact atunci când problemele scapă de sub control: rugăciunile copiilor îşi dovedesc puterea.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu